Candela

Legături oficiale

Официальный сайт Русской Православной Церкви / Патриархия.ru

My RSS Feed

Visitor Stats

Azi:
Vizitatori: 154
Pagini vizitate: 1251
Online: 4

Ieri:
Vizitatori: 266
Pagini vizitate: 1924

Predică la Duminica a V-a a Postului Mare (a Cuvioasei Maria Egipteanca), a Sf. Luca al Crimeei

 

”Întoarceți-vă la Mine cu toată inima voastră

[…] Minunată viaţă (a Sf. Maria Egipteanca – n. n.), care nu seamănă deloc cu vieţile oamenilor obişnuiţi! În ea uimesc mai ales două lucruri, în primul rând, harul lui Dumnezeu, neasemuita Lui milostivire şi prevedere a faptului că jalnica desfrânată va deveni o sfântă dintre cele mai mari. Al doilea – repeziciunea, neaşteptata adâncime şi hotărâre a întoarcerii cuvioasei Maria de la viaţa sa păcătoasă dinainte la nevoinţa ei neasemuită din pustie. Cuvioasa Maria a împlinit lucrul despre care vorbeşte prorocul: Intoarceţi-vă la Mine din toată inima voastră, cu post, cu plângere şi cu rugăciune, şi sfâşiaţi inimile voastre, iar nu hainele voastre, şi vă întoarceţi la Domnul Dumnezeul vostru, că Milostiv şi îndurat este, Îndelung-Răbdător şi Mult-milostiv, şi Îi pare rău de răutăţi (Ioil 2, 12-13). Şi Sfânta Maria şi-a sfâşiat inima şi s-a întorsdin toată inima, deodată, la Dumnezeu. Citeşte mai departe >>>

Cuvânt la Duminica a IV-a din Post (a Sfântului Ioan Scărarul)

 

Prăznuim acum pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Ioan Scărarul. Sfântul Ioan făcea parte dintr-o familie de mare vază şi a primit o educaţie înaltă pentru acele vremuri, dar încă din tinereţea sa a lepădat toate şi a mers în muntele Sinai, vieţuind patruzeci şi cinci de ani în pustie, la poalele acestui munte.

Biserica fericeşte pomenirea lui, fiindcă el a scris o carte de mare însemnătate pentru toată lumea creştină, care se cheamă „Scara”, în această carte, Sfântul Ioan înfăţişează învăţătura despre toate virtuţile creştineşti şi mijloacele de a urca pe treptele lor spre desăvârşire. Despre această sfântă carte s-ar putea spune foarte multe, dar astăzi vom vorbi despre ceea ce ne poate ridica foarte mari piedici în calea spre mântuire: despre cuvânt. Sfântul Apostol Iacov vorbeşte despre limba noastră, despre cuvântul nostru, astfel: Limba mic mădular este, dar cu mari lucruri se făleşte! Puţin foc mult codru aprinde: foc este şi limba, lume a fărădelegii. Limba îşi are locul ei între toate mădularele noastre, dar spurcă tot trupul şi aruncă în foc drumul vieţii, după ce a fost aprinsă ea însăşi de focul gheenei (Iac. 3, 5-6). Incendiul ne mistuie avutul, aduce în inimile noastre mare tulburare şi frică – şi iată că Sfântul Apostol Iacov compară cu incendiul limba noastră neînfrânată. Toată viaţa noastră va deveni neliniştită şi dureroasă, fiindcă limba rea şi necredincioasă este aprinsă de focul gheenei. Citeşte mai departe >>>

Omilie la Duminica a treia din Postul Mare – a Sfintei Cruci, a Sfîntului Iustin Popovici

 

 ”Cine vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8:34).

Luându-ne crucea, bineplăcem Domnului Iisus Hristos, Îl urmăm. Dacă ne urmăm pe noi înşine, nu putem să-L urmăm pe El. Cine nu se leapădă de el însuşi, nu poate să vină după Mine şi să-Mi urmeze (Matei 10:38).

Dacă-ţi urmezi mintea ta şi nu mintea lui Hristos, dacă-ţi urmezi voinţa ta şi nu voinţa lui Hristos, după cum se menţionează în Sfânta Evanghelie, sufletul tău nu este curat, nu este sfinţit, este pierdut în jungla rătăcirilor stricătoare de suflet şi înfiorătoare. Pentru că păcatul, răul,  a reuşit să zidească înăuntrul nostru, alături de acel suflet cu chip dumnezeiesc pe care l-am primit de la Dumnezeu, propriul lui suflet. Dacă păcatul nostru devine urmare, creează înăuntrul nostru  propriul lui suflet. Dacă înfăptuim păcatul, acesta, etapizat, ia chip în sufletul nostru. Alături de acel suflet cu chip dumnezeiesc, pe care Dumezeu ţi l-a dat, tu aduci un străin care te robeşte.

Acesta stăpâneşte, pe când tot ceea ce este dumnezeiesc înăuntrul tău este ca şi adormit, ca şi înţepenit. L-ai dipreţuit, şi acela nu mai trăieşte în tine, moare. Citeşte mai departe >>>

Cuvânt în Duminica Ortodoxiei al Sfîntului Ioan Maximovici


Toate slujbele Marelui Post sunt reunite de gândul pregătirii pentru Sfintele Paşti, ca să-L întâmpinăm cu inimă curată pe Hristos cel înviat. De ce ne pregătim astfel? Ce înseamnă Pastele? Pastele înseamnă gustarea bucuriei raiului. În ce constă această bucurie? În a-L vedea pe Dumnezeu şi slava Sa! Biserica iubeşte slava lui Dumnezeu. Când sărbătoreşte Biruinţa Ortodoxiei, Biserica săvârşeşte această prăznuire în ziua repunerii în drepturi a cinstirii icoanelor.

Icoana ne aminteşte de Hristos-Dumnezeul-Om pe pământ. Icoanele sfinţilor ne amintesc de toţi cei care L-au urmat pe Hristos, care i-au fost credincioşi şi devotaţi, care au ars de iubire pentru El. Cinstirea sfintelor icoane este cinstirea slavei lui Dumnezeu: cine se bucură de slava lui Dumnezeu şi de tot ce aminteşte de ea în viaţa aceasta, acela se va bucura şi în veacul viitor. Cine în viaţa aceasta a năzuit spre Dumnezeu, acela va alerga cu bucurie la El, când la Judecata de Apoi va auzi cuvântul: „Veniţi la Mine, binecuvântaţilor!”. Citeşte mai departe >>>

Sfîntul Teofan Zăvorîtul – Predică la Duminica Iertării

 

“Adu-ti aminte de unde ai cazut!” Asa ii spune Domnul ingerului Bisericii din Efes in Apocalipsa lui Ioan Teologul. Adu-ti aminte, insa nu cu usuratate si cu nepasare, ci in asa chip incat sa afli in aceasta imbold spre pocainta si intoarcere la faptele bune de mai inainte. Adu-ti aminte de unde ai cazut si pocaieste-te si fa faptele cele dintai (Apoc. 2,5). Iata, aceasta porunca ar trebui insuflata neincetat fiecarui om si intregii omeniri cazute. Adu-ti aminte de fericirea dintru inceput a celor intai-ziditi, fericire mare si cu neputinta de povestit, care a fost pierduta prin cadere si prin aceasta sa starnesti in tine ravna si grija de a te ridica si a redobandi ceea ce ai pierdut. Bolnavul, de pilda, aducandu-si aminte de placuta stare a sanatatii, doreste mai cu osardie insanatosirea; cel robit, amintindu-si bucuria libertatii, cauta eliberarea; cel saracit, amintindu-si de tihna indestularii, foloseste toate mijloacele pentru a se imbogati din nou. Cred ca nimeni n-ar fi nepasator si lenevos de mantuirea sa daca nu i s-ar imputina aducerea aminte de acest fapt;ce bine era inainte de cadere si ce rau am ajuns dupa cadere!

Bineinteles, aceasta aducere aminte ne-ar putea arunca in deznadejde daca nu am avea la indemana mijloacele de a ne indrepta starea: dar iata, bunatatea cea grijulie a lui Dumnezeu a randuit pe pamant chip de ridicare si l-a apropiat de noi – chip de ridicare pe care ne putem bizui, pe care multi l-au incercat deja si care si-a aratat in privinta lor puterea sa cea minunata. In starea in care ne aflam, aducerea aminte de starea din care am cazut este acelasi lucru cu starnirea setei cand inaintea ochilor se afla un izvor de apa curata ori starnirea foamei cand inaintea ochilor se afla un ospat imbelsugat. Si iata scopul cu care ni se infatiseaza in fiecare an, inainte de inceputul Marelui Post, istoria caderii protoparintilor. Prin aceasta ni se spune :

Amintiti-va cum erati inainte, cum v-ati facut acum si umpleti-va de ravna pentru ridicarea din aceasta stare! Iata, acum este vremea bineprimita; iata, acum este ziua mantuirii!” Citeşte mai departe >>>

Predică la Duminica Fiului risipitor

 

Şi i-a spus tânărul tatălui său: „Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere!”. În Pilda fiului risipitor (rătăcitor) este conţinută cea mai ziditoare lecţie pentru tineri.

Într-adevăr, în fiul risipitor vedem întregul tablou al tinereţii uşuratice: superficialitatea, neseriozitatea, patima independenţei – într-un cuvânt, tot ce caracterizează cea mai mare parte a tinerilor. Fiul cel mic a crescut în casa părintească. Ajungând la anii tinereţii, şi-a închipuit că deja casa părintească era prea strâmtă pentru el. I se părea neplăcut să trăiască sub conducerea tatălui şi sub supravegherea mamei, dorea să-şi imite colegii, care se dedau gălăgioaselor plăceri ale lumii.

„Sunt moştenitorul unei mari averi – cugeta el. N-ar fi mai bine dacă mi-aş primi chiar acum partea cuvenită? Voi putea să-mi chivernisesc bogăţia altfel decât o face tatăl meu.” Şi uşuraticul tânăr se lăsă amăgit de strălucirea înşelătoare a plăcerilor lumii şi hotărî să arunce de pe umerii săi jugul ascultării şi să plece din casa părintească.

Oare nu sunt similare imboldurile care îi fac pe mulţi şi astăzi să părăsească, dacă nu casa părinţilor pământeşti, atunci casa Tatălui Ceresc, adică să iasă de sub ascultarea Bisericii? Citeşte mai departe >>>

Meditație la Duminica Vameșului și a Fariseului


Cea dintai Duminica, a Vamesului si Fariseului, care ne prega­teste pentru Postul Mare, Sfintii Parinti au mai numit-o "vestitoare" a luptelor celor duhovnicesti, pentru ca prin ea, ca o trambita, ni se ves­teste  pregatirea  de  razboi impotriva  diavolilor,  in  postul  care vine.

 Primul semnal al acestei pregatiri de lupta ni-l dau cele trei stihiri, care se canta indata dupa Evanghelia Utreniei: "Usile pocaintei…", "Cara­rile mantuirii…", si "La multimea faptelor mele celor rele…", stihiri care ne umplu de umilinta si ne rascolesc inimile. In lumina lor ne vedem cu sufletul si cu trupul intinate de multimea faptelor celor rele pe care le-am facut; cu viata de pana acum irosita in lenevire, iar ziua infricosatei judecati apropiindu-se inspaimantatoare. Ce vom face? Adanca mahnire si cutremurare ne cuprinde si ne umbreste sufletul. Dar in acelasi timp se iveste si o raza de nadejde; milostivirea cea nemasurata a lui Dumnezeu, puternicele rugaciuni ale Maicii Domnului si lucrarea curatitoare si innoitoare a Pocaintei, ale carei usi se deschid acum. Nadejdea ne intareste si ne da indrazneala sa strigam cu zdrobire de inima ea si Proorocul David: "Miluieste-ma,  Dumnezeule,   dupa   mare   mila    Ta!" Citeşte mai departe >>>

Prea Sfințitul Nicodim a participat marți, 31 ianuarie 2012, la emisiunea ”Архипастырь” difuzată de postul ortodox de televiziune ”Soyuz” (video)

Pastorală la Nașterea Domnului a Prea Sfințitului Nicodim, Episcop de Edineț și Briceni

 

Iubitului nostru cler, cinului monahal și tuturor drept-credincioșilor creștini

din Eparhia de Edineț și Briceni

 

„Veniţi să ne bucurăm întru Domnul, povestind taina ce este de faţă. Zidul cel despărţitor acum cade, sabia cea de foc se îndepărtează, heruvimul nu mai păzeşte pomul vieţii, iar eu mă împărtăşesc de dulceaţa din Rai, de la care m-am îndepărtat prin neascultare” (Stihira 1 de la Vecernia Sărbătorii Naşterii Domnului).

Iubiţi credincioşi, fraţi şi surori în Domnul,

Prin mila Bunului Părinte Ceresc, am ajuns şi în acest an la sărbătoarea Naşterii Domnului, la prăznuirea „tainei celei din veac ascunsă” ce s-a descoperit la „plinirea vremii” (Gal. IV, 4).

Dintre praznicele împărăteşti, Naşterea Domnului este cel mai dorit şi mai aşteptat. Mîntuitorul a venit să elibereze omenirea care rătăcea în întuneric, în necunoaştere, departe de comuniunea cu Dumnezeu.

Adam, pentru neascultare, a fost alungat din grădina Raiului, dar cu toate acestea, Dumnezeu nu Şi-a lăsat creaţia să se cufunde cu totul în deşertăciune şi patimi, să rămînă în întunericul păcatului şi în umbra morţii.

În marea Sa iubire de oameni, Dumnezeu i-a sădit omului nadejdea izbăvirii (Facere III, 15). Popoarele aşteptau un izbăvitor în persoana lui Mesia – împăratul pămîntesc. Citeşte mai departe >>>

Рождественское Послание Преосвященного Никодима, Епископа Единецкого и Бричанского

 

«Приидите, возрадуемся Господеви, настоящую тайну сказующе: средостение градежа (т.е. ограда от рая и Бога) разрушися! Пламенное оружие плещы дает, и херувим отступает от древа жизни, и аз райския пищи причащаюся…»

(1-ая стихира на «Господи, воззвах» вечерни праздника Рождества Христова)

Возлюбленные о Господе отцы, честное во Христе монашество, боголюбивые миряне,

дорогие братья и сёстры!

Милостью Благого Отца Небесного, мы вновь сподобились приобщиться благодати великого праздника Рождества Христова – этой «тайны, сокрытой от веков и родов» (Кол. I, 26), которая открылась «когда пришла полнота времени» (Гал. IV, 4).

Адам за непослушание был изгнан из рая. Обремененное немощью падшего естества, ветхозаветное человечество ожидало избавителя в лице Мессии – царя земного. И вот Бог послал в мир Сына Своего, Господа нашего Иисуса Христа, Который, по словам Писания, «во Своя прииде» (Ин. I, 11). В этом великая тайна сегодняшнего праздника: любовь Божия приходит к нам в смиренном образе младенца, рожденного в нищете, и вместе с тем, воплотившись, Бог Слово приносит на землю все небесные сокровища, всю божественную истину, все счастье Рая… Грех и смерть более не имеют силы; человеческая природа вновь обрела блистание образа, полученного при творении.

Созерцая великую тайну Рождества Христова, святитель Григорий Богослов восклицает: «Все сие было для нас Божиим некоторым детоводительством и врачеванием нашей немощи, возвращающим ветхого Адама туда, откуда он ниспал, и приводящим к древу жизни, от которого удалил нас плод древа познания, безвременно и неблагоразумно вкушенный» (Слово 3, 25). Citeşte mai departe >>>

În ultimul drum…

 

În ziua de 3 ianuarie, Mănăstirea Rudi  a petrecut în ultimul său drum sufletul nou-adormitei asculătoare Valentina, cea care şi-a săvîrşit călătoria pe acest pămînt, făcînd ascultare în acest minunat şi binecuvîntat Lăcaş.

În această zi, Preasfinţitul Nicodim, Episcop de Edineţ şi Briceni, a fost alături de familia îndurerată. Atît rudele, cît şi întreaga familie de maici a mănăstirii Rudi, alături de credincioşi şi slujitori ai Sfîntului Altar, au sosit  pentru a aduce un ultim omagiu acestei femei creştine şi evlavioase.

 Într-o atmosferă plină de încărcătură emoţională, Preasfinţitul Nicodim, alături de soborul de preoţi, a săvîrşit Sfînta Liturghie, la care au fost rostite rgăciuni de pomenire pentru nou-adormita ascultătoare Valentina, la căpătîiul căreia a fost oficiată mai apoi şi slujba înmormîntării, în biserica mănăstirii ce, în timpul ultimilor ani de viaţă, i-a fost casă şi liman de mîntuire sufletească. Citeşte mai departe >>>

Слово в день памяти приснопамятного владыки Доримедонта

На Тайной вечере, перед началом Страстных дней Господь сказал Своим ученикам: “Если бы вы любили Меня, то возрадовались бы, что Я сказал: иду к Отцу; ибо Отец Мой более Меня” (Ин 14:28).

И, отзываясь на Его слова, Церковь, исполненная веры и надежды, поет: Блажен путь, воньже идеши днесь, душе, якоже уготовася тебе место упокоения.

Мы сегодня переполнены грустью, потому что вспоминаем нашего архипастыря приснопамятного епископа Доримедонта , которого любили и уважали. Но нам следовало бы радоваться — исполнилось его самое заветное желание. К этому стремился он всей душой. Не к этой ли цели — к встрече с Господом — было направлено все борение его личности, подчас мятущейся и непредсказуемой? К встрече с Господом, Которого он познал своим сердцем и Которого искал на протяжении всего —  трудного — жизненного пути, искал с присущими ему решимостью и мужеством. Он жил по слову апостольскому: “Для меня жизнь — Христос, а смерть — приобретение”.

А теперь Он пал ниц перед своим Господом, Богом и Спасителем в безмолвном поклонении, он вошел в тайну богообщения.   Citeşte mai departe >>>