Candela

Legături oficiale

Официальный сайт Русской Православной Церкви / Патриархия.ru

My RSS Feed

Visitor Stats

Azi:
Vizitatori: 22
Pagini vizitate: 132
Online: 1

Ieri:
Vizitatori: 238
Pagini vizitate: 1766

Пасхальное послание Преосвященного Никодима, Епископа Единецкого и Бричанского

 

„Воскресение Христово видевше,

поклонимся Святому Господу Иисусу…"

 

Возлюбленные во Христе пресвитеры и диаконы!

Боголюбивые монашествующие!

Дорогие братие и сестры Православной Единецко-Бричанской Епархии!

Воскресение Христово является уникальным и самым радостным спасительным событием в истории мира, а пасхальное приветствие „Христос Воскресе! Воистину Воскресе!" на протяжении веков превратилось в победную весть, в свидетельство веры, за которую множество людей отдали и жизнь. Победная весть Воскресения уходила и в катакомбы христианского мученичества. Ранее передаваемая шепотом, она начинает греметь победным гимном под сводом христианских православных храмов. Этой вестью и мы приветствуем друг друга, начиная с этой Светлой Пасхальной Ночи и до дня Вознесения Господа. Этой вестью Преподобный Серафим Саровский выражает свое православное учение о человеке, приветствуя каждого человека – праведного или грешного, верующего или неверующего, доброго или злого, друга или врага – в любое время года божественными словами: „Христос воскресе, радость моя!". Ибо в Воскресшем Христе каждый человек становится радостью.

Citeşte mai departe >>>

Folosul Postului

Mulți creștini, nedînd o prea mare importanță postului, îl țin fără tragere de inimă  sau nu îl țin deloc. Și, totuși, trebuie să primim postul cu bucurie, nu cu frică și cu părere de rău, căci nu este înfricoșător pentru noi, ci pentru diavoli. In cazul demonizaților, mult poate face postul, mai ales cînd este însoțit de sora sa bună, care este rugăciunea. De aceea, Hristos a spus: „Acest neam de demoni nu iese decît numai cu rugăciune și cu post” (Mat.17,2-11).

 Așadar, dat fiind faptul că postul îi alungă departe pe vrăjmașii mîntuirii noastre, trebuie să îl iubim, nu să ne temem de el. Trebuie mai degrabă să ne temem de mîncarea multă, mai ales atunci cînd este însoțită de beție, pentru că ea ne supune patimilor, în vreme ce postul, dimpotrivă, ne scapă de ele și ne dăruiește libertatea duhovnicească. De ce dovadă a binefacerilor mai avem nevoie, atunci cînd știm că el luptă împotriva diavolului și ne izbăvește de robia păcatului.

Citeşte mai departe >>>

Unde a dispărut răbdarea?

Nerăbdarea există de cînd lumea. Nu-i nimic nou văzînd cum oamenii își pierd răbdarea în timp ce sunt blocați în trafic sau în ascensor, sau atunci cînd stau în rînd. Potrivit unor cercetători, oamenii din epoca actuală au mai puțină răbdare decît oamenii trecutului. Motivele care stau la baza acestor mari schimbări sunt legate de tehnologia evoluată, digitală, care îți aduce în fața ochilor orice informatie rapid, iar mai exact de vină se fac: celularele, camerele foto și video, e-mail-urile, iPod-urile, care ne schimbă viața. Rezultatele imediate pe care le obținem cu ajutorul tehnologiei ne alimentează dorința de a obține rezultate imediate și în alte domenii. Am ajuns să formăm o  cultură a satisfacerii imediate a dorințelor și așteptăm ca lucrurile să se deruleze repede, eficient și așa cum vrem noi, cu puțin efort și cu un bagaj mare de informații. Dacă lucrurile nu decurg așa cum ne dorim – devenim iritați și irascibili, denotînd că nu mai stăpînim arta numită „RĂBDARE”.

Dorința de  a obține rezultate imediate e evidentă și ne ciocnim de diferite cazuri în fiecare zi. De exemplu: oamenii vorbesc prea repede, merg prea repede, conduc automobilul prea repede, cheltuie banii prea repede, iar atunci cînd se întîmplă să așteptăm ascensorul sau să se schimbe culoarea semaforului – acele clipe ne par o veșnicie.

Citeşte mai departe >>>

Duminica Tuturor Sfinților

 

Că sfînt ești Dumnezeul nostru și întru sfinți te odihnești!

Sărbătorim astăzi, împreună cu toată creștinătatea ortodoxă, Duminica tuturor Sfinților. Cinstim acum, laolaltă și după cuviință, pe cei mai vrednici fii ai neamului omenesc. Cinstim pe toți acei care, de la începuturile lumii și pana acum,în toate timpurile și în toate locurile pe unde au trăit, s-au străduit să păstreze demnitatea lor de oameni, închinându-și toată viața lor în slujba binelui și a dreptății, în slujba lui Dumnezeu.

În acest uriaș sobor al tuturor sfinților, pe care îi cinstim acum la această sărbătoare, sunt toți strămoșii neamului omenesc, toți patriarhii și sfinții prooroci ai Vechiului Testament, împreună cu toți drepții dinainte de întruparea Mîntuitorului, răscumpărați de El prin jertfa să pe Cruce. Ei sunt acei despre care marele Apostol Pavel scrie așa în Epistola către Evrei, despre acești sfinți pătimitori pentru dreapta credință și pentru Hristos, pentru Dumnezeu: Au fost chinuiți, au suferit batjocuri și bice, ba chiar lanțuri și închisoare; au fost puși la cazane, au fost tăiați cu fierestrăul, au murit uciși cu sabia, au pribegit în piei de oaie și în piei de capră, lipsiți, strîmtorați, rău primiți. Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii și în munți, și în peșteri, și în crăpăturile pămîntului ( Evrei 11, 36-38 ). Tot acum, laolaltă cu ei, cinstim cu evlavie pe toți prietenii lui Dumnezeu din Legea harului, adică cinstim fericitele cete ale apostolilor, ale mucenicilor, ale sfinților ierarhi, ale cuvioșilor părinți, bărbați și femei, și ale tuturor plăcuților lui Dumnezeu din toate timpurile și din toate straturile vieții sociale : pescari ca Sfinții Apostoli -, grădinari, vameși, negustori, ciobani, cizmari, ostași, împărați, mineri, fierari, bucătari, avocați, doctori sau filosofi, care în mijlocul societății și în cadrul vieții de familie, în munca lor de toate zilele, s-au îngrijit și de sufletele lor, păstrînd legătura cu Dumnezeu prin rugăciune și viață cinstită, împlinind poruncile lui Dumnezeu, și aspru și-au sfințit viața și li s-au scris numele lor în cartea vieții, în Împărăția lui Dumnezeu. Citeşte mai departe >>>

Pogorîrea Sfîntului Duh

 

Când se seamana samânta, puterea caldurii si a luminii trebuie sa patrunda înauntru ca s-o faca  creasca.
Când se planteaza pomul, puterea vântului trebuie sa vina ca sa-l faca puternic si sa-si întareasca radacina.
Când gospodarul îsi construieste casa, el cauta puterea rugaciunii, ca sa-i sfinteasca casa.
Domnul nostru Iisus Hristos a semanat samânta de cel mai mare pret în câmpul lumii acesteia. Trebuia sa vina puterea Sfântului Duh, ca sa-i dea caldura si lumina, si sa o faca sa creasca.
Dumnezeu Fiul a semanat Pomul Vietii în câmpurile deserte si necultivate ale mortii. Trebuia ca vârtejul puternic al Duhului sa respire în el, ca sa întemeieze Pomul Vietii.
Întelepciunea lui Dumnezeu de dinaintea vesniciei se facuse salasuri de suflete alese ale oamenilor. Puterea si întelepciunea Duhului lui Dumnezeu trebuia sa pogoare în acest salas si sa-l sfinteasca.

Citeşte mai departe >>>

EVANGHELIA DESPRE VINDECAREA MINUNATĂ A ORBULUI DIN NAŞTERE

 

Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeu, Care faci minuni! (cf. Psalm 76:13,14). Nu sunt ochi care să vadă toate aceste minuni, nici limbă care să le poată număra, nici minte care să le înţeleagă.

Ochii au văzut; ei au văzut şi au sfârşit în moarte. Limba a numărat şi şi-a pierdut graiul. Mintea a cugetat şi a fost cuprinsă de uitare. Cine poate cunoaşte minunile, fără să cunoască pe Făcătorul de minuni? Şi cine poate să-L vadă pe Făcătorul de minuni şi să rămână viu?

Tot focul de pe pământ a venit şi vine de la soare, ne spun cei care se ocupă de cercetarea acestor lucruri. De ce nu a coborât soarele pe pămât, în loc să se întruchipeze în parte în pământ, în parte în apă, în parte în aer, în parte în lemn şi cărbune, în parte în animale? De ce, în fiecare dintre întruchipările împuţinate, soarele s-a ascuns sub o perdea groasă şi răcoroasă? De ce nu a venit pe pământ în toată întregimea lui, împlinită de focul şi lumina lui, înveşmântat în trup şi înfrânat de trup? Pentru că dacă ar trebui să se apropie foarte mult de pământ, pământul s-ar topi şi s-ar risipi ca aburul şi nu ar mai exista de loc.

Citeşte mai departe >>>

Predică la Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi

 

Statisticienii socotesc că pe faţa pământului există un miliard şi jumătate de locuitori. Dintre toţi aceştia nu există nici măcar o singură persoană care, folosindu-şi însuşirile minţii, să vă poată spune ce se va întâmpla cu lumea la sfârşitul veacurilor şi ce se va întâmpla cu noi când vom muri. Şi toate miile de milioane de oameni care au trăit pe pământ înaintea noastră nu ne puteau spune în nici un chip, prin însuşirile minţii lor, cu hotărâre şi fără tăgadă, despre sfârşitul lumii, şi ce ne aşteaptă după moarte – ceva ce să putem pricepe cu adevărat, cu minţile şi cu inimile noastre. Viaţa noastră este scurtă şi zilele noastre sunt numărate, dar veacurile sunte lungi- socotite în sute şi sute de ani. Care dintre noi poate să îmbrăţişeze veacurile de la hotarele lor până la sfârşitul lor, şi să vadă lucrurile cele de pe urmă şi să ne povestească tuturor celorlalţi, spunând: "La sfârşitul veacurilor va fi aşa şi aşa; cu lumea va fi aşa şi aşa şi cu oamenii va fi aşa şi aşa."? Nimeni. Cu adevărat, nimeni dintre toţi oamenii care au existat, numai dacă s-ar fi aflat vreunul care să ne lămurească, fiindcă pătrunsese în mintea Ziditorului lumii şi al omenirii, şi ar fi văzut întregul plan al facerii, şi că acela ar fi fost viu şi conştient înainte de începutul lumii, şi a avut o viziune limpede a sfârşitului veacurilor şi al întâmplărilor care vor hotărî sfârşitul. Există vreun asemenea om printre miliardele care au trăit în tot acest timp? A existat vreunul din acesta, de la începutul lumii şi până acum? Nu; nici nu este şi nici nu va fi. Au fost văzători cu duhul şi prooroci care, nu din minţile lor, ci din descoperirea lui Dumnezeu, au spus ceva – pe scurt şi nedesăvârşit – despre ceea ce va fi la sfârşit, nu cu scopul prea mare, de a da o descriere amănunţită a sfârşitului lumii astfel ca, prin Voia lui Dumnezeu, să atenţioneze oamenii prin viziunile lor pentru, a părăsi calea cea fără de lege şi să se pocăiască şi să cugete mai mult la vremea cea hotărâtoare care urmează să vină, decât la lucrurile cele mărunte şi trecătoare care ascund precum un nor, întâmlarea înfricoşătoare şi cumplită, prin care se va sfârşi viaţa întregii lumi şi tot ceea ce înseamnă existenţă a lumii acesteia, şi stelele în mersul lor şi ziua nu va mai urma după noapte şi nici noaptea după zi. Citeşte mai departe >>>

PASTORALĂ LA NAȘTEREA DOMNULUI A PREA SFINȚITULUI NICODIM, EPISCOP DE EDINEȚ ȘI BRICENI

 

„Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea"

(Galateni 4, 4-5)

Iubiţi întru Hristos, Domnul nostru, preoţi şi diaconi, monahi şi monahii, fraţi şi surori!

Precum cu mai bine de 2000 de ani în urmă steaua de la Betleem a luminat calea magilor ce căutau pe Dumnezeu, aşa ne-a adunat şi pe noi în sfintele lui Dumnezeu biserici, pentru ca să ne închinăm cu bucurie, cu inimă înfrântă şi smerită Dumnezeiescului Prunc – Domnul Iisus Hristos. „E mare bucurie în lume, – zice Cuviosul Teodor Studitul, – Fiul lui Dumnezeu a venit la noi nu prin semne şi închipuiri, ci Însuşi, prin naştere din Pururea Fecioara Maria”.

Săracă şi grea era viaţa omului după căderea în păcat, întreaga istorie a Vechiului Testa­ment poate fi asemănată cu hârtia pe care-o văzuse în vedenie proorocul Iezechiel, în care era scris şi pe o parte şi pe alta: „…plângere, tânguire şi jale…” (Iezechiel 2, 10). Chinuit fiind de conştiinţă, omul era în căutarea împăcării cu dreapta judecată a lui Dumnezeu, se străduia să găsească calea spre Adevăr, dar o pierduse şi n-o putea afla. Răul, desfrâul, într-un cuvânt – păcatul – creştea şi stăpânea omenirea, aducând noi dureri şi necazuri tot mai mari. Citeşte mai departe >>>

РОЖДЕСТВЕНСКОЕ ПОСЛАНИЕ ПРЕОСВЯЩЕННЕЙШЕГО НИКОДИМА, ЕПИСКОПА ЕДИНЕЦКОГО И БРИЧАНСКОГО

 

„Когда пришла полнота времени, Бог послал Сына Своего (Единородного), Который родился от жены, подчинился закону, чтобы искупить подзаконных, дабы нам получить усыновление"

(Гал. 4, 4-5)

Возлюбленные во Христе, Господе нашем, пресвитеры и диаконы, монашествующие, братия и сестры!

 

Как и 2000 лет назад, Вифлеемская звезда, озарившая путь богоискателям волхвам, сегодня привела нас под своды святых Божиих храмов, чтобы торжественно, с сердцем сокрушенным и смиренным, поклониться Богомладенцу Христу. „Велика радость для мира!" – восклицает преподобный Феодор Студит, – Сын Божий пришел к нам не в знамениях и прообразах, а самолично, через рождение от Приснодевы Марии".

Бедственна и тяжела была жизнь человека после грехопадения. Всю ветхозаветную историю можно уподобить виденному пророком Иезекиилем свитку, в котором было написано: „…плач, и стон, и горе…" (Иез. 2, 10). Томимый совестью, человек искал пути примирения с правосудием Божиим, стремился найти утраченную стезю к Истине, но не обретал её. Зло, развращенность, одним словом грех возрастал и царствовал над человечеством. принося новые скорби и еще большие мучения. Citeşte mai departe >>>

Predică la Duminica a XX-a după Rusalii (Despre mila lui Dumnezeu)

 

Şi văzînd-o Domnul, I S-a făcut milă de ea şi i-a zis: Nu mai plînge! (Luca 7, 13)

Iubiţi credincioşi,

Nici femeia cea văduvă din cetatea Nain, nici altcineva din cei mulţi care duceau la mormînt pe fiul ei, nu au rugat pe Mîntuitorul să facă acea preaslăvită minune, de a învia pe fiul văduvei şi a-l da mamei sale. Ci Însuşi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos, văzînd-o plîngînd, I s-a făcut milă de ea, după cum spune dumnezeiasca Evanghelie de azi: Şi văzînd-o Domnul, I s-a făcut milă de ea (Luca 7, 13). Mila lui Dumnezeu este una din însuşirile înţelepciunii lui Dumnezeu (Iacob 3, 17).

Toate însuşirile lui Dumnezeu, le are dumnezeirea din fire şi nu le-a luat din altă parte (Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, cartea I-a, C. 14, p. 51). Ca şi celelalte însuşiri ale lui Dumnezeu, mila Lui nu are margini. De aceea şi Duhul Sfînt ne încredinţează, zicînd: Că mai mare decît cerul, este mila Ta (Psalm 107, 4; I Paralipomena 16, 34; II Paralipomena 5, 13; 20, 21).

Ştim cu toţii, că cea mai mare milă şi milostivire a lui Dumnezeu, s-a arătat prin trimiterea Fiului Său pe pămînt, ca să mîntuiască neamul omenesc, din robia cea amară şi grea a diavolului (Luca 1, 77-78; Efeseni 2, 4-6; Tit 3, 5; I Petru 1, 3). De aceea lui Dumnezeu I se mai zice şi Tatăl îndurărilor şi Dumnezeu a toată mîngîierea (II Corinteni 1, 3).

Toate neamurile sînt datoare să slăvească pe Dumnezeu pentru mila Lui (Romani 15, 9; Isaia 30, 18). Mila lui Dumnezeu este din neam în neam spre cei ce se tem de Dînsul (Psalm 102, 17). Citeşte mai departe >>>

Pomenirea Sfinților Părinți de la al VII-lea Sinod Ecumenic

 

Astăzi este un mare praznic al Bisericii Răsăritului, că nu prăznuim un sfânt sau doi, ci 367 de sfinţi făcători de minuni şi păstori Bisericii lui Hristos, de la Sinodul VII ecumenic.

Au fost 350 la Sinodul VII de la Niceea, dar s-au mai amestecat încă 17 episcopi, care călcaseră sfintele icoane în picioare, care căzuseră în eres şi care se luaseră după luptătorii de icoane. Dar de frică tiranilor şi pentru alte interese au călcat peste sfintele icoane şi le-au defăimat. Când au văzut Sinodul adunat, în fruntea căruia era marele Tarasie, Patriarhul Constantinopolului, şi binecredincioşii împăraţi Constantin şi Irina, au căzut în genunchi, au cerut iertare. Au sărutat sfintele icoane şi s-au închinat cu lacrimi în faţa lor şi au fost primiţi în Soborul al VII-lea Ecumenic.

Şi a fost acest Sinod Ecumenic la anul 783, dar discuţiile şi toate procesele verbale şi toate aşezămintele acestui sobor, abia s-au încheiat la anul 787, cu câţiva ani mai târziu, pentru că a fost mare luptă împotriva iconoclaştilor, a împăraţilor iconomahi şi a multor arhierei care au căzut din dreapta credinţă, şi preoţi şi popor peste măsură de mult.

Deci, peste 130 de ani a tulburat eresul luptării de icoane Biserică dreptmăritoare a lui Iisus Hristos.

Acest Sinod, al VII-lea a toată lumea, a fost şi ultimul Sinod Ecumenic al Bisericii de Răsărit, în fruntea căruia a fost Sfântul Patriarh Tarasie şi binecredincioşii împăraţi Constantin şi Irina. Citeşte mai departe >>>

Predică la Duminica a 15-a după Cincizecime – porunca cea mai mare a Legii

 

“Să iubeşti pe aproapele tău, ca pe tine însuţi” (Matei 22, 39)

Pavel, model al adevăratei iubiri către aproapele

Sfântul Pavel, care deşi om, a fost răpit până la al treilea cer şi a întrecut pe îngeri şi pe arhangheli, ne îndeamnă într-un loc să-i urmăm lui şi cu dânsul lui Hristos, zicând: “Următori fiţi mie, precum şi eu lui Hristos” (I Corinteni 11, 1). În alt loc, dimpotrivă, el tace când este vorba despre persoana sa, şi deodată ne duce la Dumnezeu: “Fiţi următori lui Dumnezeu, ca nişte fii iubiţi” (Efeseni 5, 1).

Prin aceasta, el arată că noi cu nimic mai mult nu putem să fim următori lui Dumnezeu, decât atunci când întru toate ne sârguim a ajuta la binele aproapelui, şi de aceea adaugă: “Umblaţi întru dragoste” (Efeseni 5, 2). Îndată ce a zis “Fiţi următori lui Dumnezeu”, a adăugat “Umblaţi întru dragosteca să ne dea a înţelege că această faptă bună, mai mult decât toate, ne face asemenea lui Dumnezeu. Alte fapte bune, mai mici, se văd numai la oameni, de pildă: lupta cu poftele, războiul împotriva îmbuibării, împotriva lăcomiei de avere şi împotriva mâniei; dragostea, însă, o avem în comun cu Dumnezeu. De aceea a zis Hristos: “Rugaţi-vă pentru cei ce vă supără şi vă prigonesc, ca să fiţi fiii Tatălui vostru, Care este în cer” (Matei 5, 44-45). Citeşte mai departe >>>