Candela

Legături oficiale

Официальный сайт Русской Православной Церкви / Патриархия.ru

My RSS Feed

Visitor Stats

Azi:
Vizitatori: 29
Pagini vizitate: 308
Online: 0

Ieri:
Vizitatori: 184
Pagini vizitate: 477

Săptămâna Patimilor – Semnificaţia fiecarei zile din săptămână

Iatã-ne ajunsi la ultima treaptã a urcusului duhovnicesc pe care Postul ne-o pune în fatã: Sãptãmâna Patimilor sau Sãptãmâna cea Mare.

În timpul ei ne reamintim si retrãim ultimele zile din viata Mântuitorului, cu întreaga lor tensiune si dramã lãuntricã, într-o stare de sobrietate si mãretie în acelasi timp, de tristete, dar si de bucurie, de pocãintã, dar si de nãdejde. Fiecare zi are un înteles si un mesaj foarte clar si adânc.

Primele trei zile se numesc mari si sfinte pentru cã reamintesc sensul eshatologic al Paştelui. A patra zi, joi, marcheazã cea din urmã Cinã a Domnului cu ucenicii Sãi si trãdarea lui Iuda. A cincea zi, vineri, numitã si “Pastile Crucii”, este cu adevãrat începutul Pastelui (Trecere), iar sâmbãtã este ziua în care tristetea este transformatã în bucurie prin omorârea mortii.

Citeşte mai departe >>>

Omagiu vrednicului de pomenire Episcop Dorimedont

 

La 31 decembrie se împlinesc 10 ani de la trecerea în veșnicie a Episcopului Dorimedont (Nicolae Cecan). Vlădica Dorimedont a murit ca urmare a unui grav accident rutier din 5 decembrie 2006, fiind pe cale spre mănăstirea Adormirii Maicii Domnului din satul Călărăşeuca. Nici un efort omenesc n-a putut să-i salveze viaţa. Calea vieţii lui s-a sfârşit, însă activitatea lui continuă, memoria lui o păstrează zeci de călugări, sute de preoţi şi mii de mireni, pentru care el a fost părinte duhovnicesc, învăţător şi prieten.

S-a născut la 4 martie 1961 în satul Petrunea, raionul Glodeni, în familia lui Teodor şi Daria Cecan. Familia Cecan a educat 9 copii, îndreptându-i pe calea bisericească.

Fraţii lui – arhimandritul Paisie (Vasilie Cecan), egumenul Hariton (Ioann Cecan), protodiaconul Onufrie şi surorile Elizaveta Safronov, Maria Paiul, Lucia, Zinaida şi Cristina duc ascultare faţă de Biserică.

Citeşte mai departe >>>

Бог утоляет жажду любви

xristdipsa2-431x600

 

Всякого, жаждущего любви, насыщает Бог.

Всякого,  жаждущего обмана – диавол.

Приходя в этот мир, мы начинаем свой изнурительный путь в неизвестности. И каждый день мы испытываем жажду и изнемогаем от усталости и труда, поднимаясь на нашу Голгофу. Жажда наша одновременно телесная и душевная, ведь, будучи людьми, мы обладаем и душой, и телом. Но что это за жажда? Благородные стремления, желания и мечты. Если животному бросить немного сена, оно будет довольно. Человека же можно поселить во дворце, снабдить его всеми материальными благами, одеть в шелка и порфир, а он, тем не менее, останется неудовлетворен. Это происходит потому, что он ищет чего-то более важного и высокого

Citeşte mai departe >>>

Preoţia în postmodernitate

 

Despre preoţie s-au scris rafturi. Era firesc să fie aşa. Nu-i altă slujire pe lumea aceasta mai sublimă, sfântă, înfricoşată şi plină de răspunderi decât preoţia harică[1]. Pentru a ajunge la înălţimea chemării sale, preotul trebuie să fie potrivit îndemnului şi modelului de viaţa al Mântuitorului Hristos, un pios trăitor al virtuţilor creştine(Mt. 5, 48). Preotul trebuie să îi facă pe oameni să înţeleagă că prin preoţie „pământul devine una cu cerul, iar cele din ceruri se desăvârşesc pe pământ”[2].

Citeşte mai departe >>>

„Împărat adevărat, pe pământ și-n cer”

 

Mântuitorul Hristos este descris ca fiind „Împărat a toate”[1]. Deși însușirea de Creator I se atribuie în mod special Tatălui, nu putem trece cu vederea cuvintele Sfântului Evanghelist Ioan: „Toate prin El (Cuvântul, Fiul) s-au făcut și fără de El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut” (Ioan 1, 3). Teologia Il numește pe Mântuitorul Hristos ca: Împăratul păcii[2], Împăratul slavei[3], Împăratul veacurilor[4], Împăratul cel nemuritor[5],Împăratul puterilor (Ps. 23, 10; Ps. 67, 13), Împărat al neamurilor (Apocalipsă 15, 3), Împăratul Vieții[6], Împăratul Cel ceresc (Ps. 67, 15), Împăratul îngerilor[7], Împărat al sfinţilor[8]  Calitatea aceasta de Împărat o exprimă și numirea Sa de Domn, căci creștinul I se adresează în rugăciunea Sfântului Efrem Sirul prin cuvintele: „Domnul și Stăpânul vieții mele”[9]. Demnitatea împărătească a lui Hristos se evidenţiază în măreţia şi puterea Dumnezeului-Om, Mântuitor, Împărat duhovnicesc, Împărat ceresc, Împărat  al adevărului, Împărat al dreptăţii şi păcii, Împărat al împăraţilor deoarece „Prin chemarea profetică și prin servierea arhierească, Iisus Hristos Își manifestă mai mult starea de  umilinţă, mărirea Sa neapărând decât ochilor spiritului. Pentru îndeplinirea operei mântuitoare, trebuia să arate şi măreţia şi puterea corespunzătoare însuşirilor Sale de Dumnezeu şi Mântuitor al lumii. Trebuia să fie deci şi împărat, şi Împărat este, dar nu împărat al deşertei măriri lumeşti”[10]. Și în Simbolul credinței Mântuitorul Hristos este numit Împărat prin analogie : „Și iarăși va să vină cu slavă, să judece vii și morții, a Cărui Împărăție nu va avea sfârșit”[11].

Citeşte mai departe >>>

С днем ангела Вас поздравляем!

С днем ангела Вас поздравляем,

Многая лета желаем прожить

И у престола Господня со славой ,

До последнего дня послужить.

 

Желаем Вам от всего сердца

В эти светлые дни:

Крепости духовной,

И спасенья души!

Citeşte mai departe >>>

Dreptul Nicodim

 

Sfântul și dreptul Nicodim a fost un fariseu, fruntaş al iudeilor, „învăţător al lui Israel” (Ioan 3,10) și membru al sanhedrinului, care a crezut că Iisus este Mesia, Hristosul, Mântuitorul.

Dreptul Nicodim este acela care a venit la Mântuitorul noaptea pe ascuns (ca să evite o eventuală persecuție din partea mai-marilor poporului), ca să vorbească cu El, și este iniţiat de Iisus în taina botezului, a „nașterii din nou” prin care se intră în Împărăția lui Dumnezeu (Ioan 3, 1-21).

Nicodim apare pentru a doua oară în Evanghelia sfântului Ioan Evanghelistul atunci când ia cuvântul în adunarea de noapte a fariseilor opunându-se judecăţii răutăcioase şi premature făcută de farisei chiar înainte de judecata propriu-zisă, punând întrebarea retorică: „Oare legea noastră osândeşte ea pe un om înainte ca să-l asculte şi să ştie ce face?” (Ioan 7, 45-51). Citeşte mai departe >>>

Amintiri și impresii în urma unui frumos pelerinaj la Mănăstirea Călărășeuca

 

        ,,Dragostea şi mîngîierea Lui vor fi mereu cu noi, aîta timp cît vom căuta constant sa comunicăm cu El prin rugăciunile noastre

        Continuînd tradiţia care a luat naştere acum cîteva luni în urmă, cu binecuvîntarea Prea Sfințitului NICODIM, episcop de Edineț și Briceni, la 19 august 2011 am urmărit o nouă cale îndelungată, de data aceasta spre Mănăstirea Călărăşeuca, la hramul Bisericii ”Sfîntul Mitrofan”. Punctul de pornire a fost orașul Donduşeni. Dupa săvărşirea Liturghiei, cu inimile înflorite de sărbatoarea ce predomina în sufletele fiecărui om, la orele 13:00, cu Sf. Cruce in față, am început pas cu pas să scădem din întreaga cale. Soarele se scurgea încet încet de pe mijlocul bolţii spre apus. Periodic se alipeau tot mai mulți creștini cu păstorii lor din parohiile Ruseni, Corbu, Plop, Brăicau, Moșana, Briceni, Sauca – care cu multa aşteptare au învins timpul şi, cu ajutorul Domnului, au ajuns în ziua luminoasă. Spre seară nu mai puteai zări sfîrşitul coloanei care se mariseră de zeci de ori. Mai mult de jumatate de cale soarele nu mai dăduse prin nouri, dar  totuşi nimeni nu-i simțea puterea, fiindcă gîndul era la Dumnezeu, iar picioarele nu mai erau controlate de om, mergeau automat. Durerea o simţeam cind ne opream la popas. Citeşte mai departe >>>

,,Și fiii lui Israel trecuse prin mijlocul mării ca pe uscat, între două ziduri de apă” (Ieșirea 14,22)

 

În Duminica Cincizecimii, pe la miezul zilei, cu binecuvîntarea Prea Sfințitului Nicodim, Episcop de Edineț și Briceni, creștinii oraşului Donduşeni s-au adunat în curtea Bisericii aşteptînd cu nerăbdare clipa cînd se va începe Drumul Crucii. La această bucurie s-au alipit si creştinii din satul Tîrnova, Corbu și Ruseni.

Şi iată, clipa așteptată de săptămîni de zile – începutul Drumului Crucii – a sosit, acest Drum al Crucii miruind  şi sfinţind  sufletele! Pornisem la  drum spre Mănăstirea Rudi.

Citeşte mai departe >>>

Săptămâna Patimilor – ultima treaptă a urcușului nostru spre Înviere

 

Saptamîna patimilor reprezintă ultima treaptă a urcuşului nostru duhovnicesc din Postul Mare spre Înviere. În aceste zile Biserica Ortodoxă recapitulează cu post mai aspru şi rugaciuni deosebite Patimile şi suferinţele pe care şi le-a asumat de bună voie Mîntuitorul Hristos pentru mîntuirea noastră. Fiecare zi are un înțeles și un mesaj foarte clar si adânc.

 Primele trei zile sunt numite mari și sfinte deoarece ele subliniază caracterul eshatologic al Săptămînii Patimilor, în sensul că Luminata Înviere pe care o vom sărbători peste cîteva zile este doar o pregustare aici și acum a Împărăției ce va să vină.     

Astfel în Sfînta și Marea Luni se face amintirea fericitului Iosif cel preafrumos și a smochinului care s-a uscat la Cuvîntul Domnului. După cum ne mărturisește sinaxarul acestei zile, Iosif este prototip al lui Hristos, deoarece ca și el, Domnul a fost invidiat de iudei, a fost vîndut de ucenicul său pentru treizeci de arginți, a fost închis în groapa întunecoasă a mormântului. Sculându-Se de acolo prin El însusi, împărățește peste Egipt, adică peste tot păcatul, îl învinge cu putere și, ca un iubitor de oameni, ne răscumpără prin darea hranei celei de taină, dându-Se pe El însuși pentru noi și hrănindu-ne cu pâine cerească. Citeşte mai departe >>>

Sâmbetele morţilor din Postul Mare

A doua, a treia şi a patra sâmbătă din Postul Mare sunt zile de pomenire generală a celor răposaţi, părinţi şi fraţi ai noştri, adormiţi întru nădejdea învierii şi a vieţii veşnice. După cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos, suntem datori să-i iubim pe apropiaţii noştri, ca pe noi înşine, iar în rugăciunile pentru cei răposaţi se arată cea mai mare şi mai desăvârşită dragoste. Iar acestă dragoste este scumpă celor răposaţi, deoarece noi le aducem lor, celor fără de ajutor, un adevărat ajutor. În zilele Postului Mare, datoria fiecărui adevărat credincios, sunt milosteniile şi facerile de bine. Prin facerile de bine pe care le facem pentru cei răposaţi, noi arătăm Domnului nostru că şi noi suntem vrednici de mila Sa. Cerând de la Dumnezeu iertarea păcatelor pentru fraţii, prietenii, cunoscuţii, rudele apropiaţii noştri, arătăm speranţa că şi noi vom primi acestea la Judecata fiecăruia dintre noi. Citeşte mai departe >>>

Învăţătură despre Postul Mare

Postul mare, sau Postul Paştilor, este perioada de pregătire pentru Sfintele Paşti, fiind asemănat adesea cu o călătorie duhovnicească către Săptămâna Patimilor şi Înviere. Acest post reprezintă de fapt o cumulare a două posturi distincte: unul care durează 40 de zile („patruzecimea”), până în Sâmbăta lui Lazăr şi altul în "Săptămâna Patimilor", înainte de Paşti. Ambele sunt perioade de mare nevoinţă sufletească şi trupească şi sunt considerate în popor ca fiind un singur post – „Postul Mare”. Citeşte mai departe >>>

Pagina 1 din 212