Candela

Legături oficiale

Официальный сайт Русской Православной Церкви / Патриархия.ru

My RSS Feed

Visitor Stats

Azi:
Vizitatori: 0
Pagini vizitate: 0
Online: 0

Ieri:
Vizitatori: 0
Pagini vizitate: 0

Pastorală la Nașterea Domnului a Prea Sfințitului Nicodim, Episcop de Edineț și Briceni

 

„Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mîntuitor, Care este Hristos Dom­nul, în cetatea lui David”

(Luca II, 10-11)

Iubiţi întru Hristos prea cinstiţi preoţi si diaconi, iubitori de Dumnezeu monahi şi monahii,

dragi fraţi si surori din Eparhia de Edineţ şi Briceni

Sfînta Biserică astăzi cîntă ,,Taina minunată şi preaslăvită”, chemîndu-ne să ne închi­năm Pruncului Hristos împreună cu păstorii şi cu magii, să ne alăturăm corului îngeresc ce-L slăvea pe Dumnezeu în ceruri, „şi pe pămînt pace, între oameni bună voire”. În aceste zile sfinte sufletele şi inimile noastre se umplu de amintirea marii Taine a venirii Fiului lui Dumnezeu în lume.

În timpul cînd S-a născut Domnul Hristos, Imperiul Roman era cel mai mare şi mai puternic stat de pe pămînt – cuprindea în hotarele sale aproape toată omenirea civilizată, şi oamenii, care nu ştiau pe Adevăratul Dumnezeu, se mîndreau că trăiesc în asemenea ţară. Iar cînd s-a plinit vremea venirii lui Mesia, Fiul lui Dumnezeu, în lume, chiar şi păgînii în adîncul sufletului simţeau că în lume trebuie să se întîmple ceva extraordinar, ceva ce ar schimba în bine întreaga lume. Unii dintre „mai-marii acestei lumi” credeau că anume ei trebuie să săvîrşească ceva măreţ şi minunat. Astfel, Cezarul August, împăratul Romei, a poruncit să se efectueze un recensămînt al populaţiei, pentru a uimi lumea prin numărul mare de supuşi ai săi şi prin vastele întinderi ale împărăţiei sale. El nici nu bănuia, că „ma­rea” sa idee este doar o picătură în oceanul înţelepciunii Proniei Dumnezeieşti de mîntuire a omului căzut. Sfinţii Părinţi – tîlcuitori ai Sfintei Scripturi ne spun, că prin Pronia lui Dum­nezeu recensămîntul a fost săvîrşit pentru ca Maica Domnului să fie adusă din Nazaret în Betleem, ca Ea anume aici să nască pe Fiul lui Dumnezeu, după cum s-a vestit de Duhul Sfînt prin gura Marilor Prooroci: „Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stâpînitor peste Israel, iar obîrşia Lui este dintru început, din zilele veş­niciei. Pentru aceasta îi va lăsa pînă în vremea cînd aceea ce trebuie să nască va naşte” (Miheia V, 1-2).

Nu în palat împărătesc, ci într-o peşteră sărăcăcioasă din Betleem, în sălaşul pentru animale S-a născut Cel, Care a devenit nu doar un mare prooroc şi întemeietor al unei religii mondiale… Peştera din Betleem a devenit Palatul în care a intrat Creatorul lumii văzute şi nevăzute. „Pînă cînd în peşteră n-a fost Stăpînul Hristos, – spune Sfîntul Ierarh Dimitrie al Rostovului, – peştera era peşteră, iar cînd în peşteră S-a născut Stăpînul Hristos, peştera a încetat să mai fie peşteră. Ea a devenit Cer… pentru că acolo unde este Dumnezeu, acolo este şi Cerul…”.

„Dă cinste Betleemului celui mic, care te-a adus iarăşi în Rai” – ne îndeamnă Sfîntul Ierarh Grigorie Teologul. În Betleem S-a născut nu doar un mare Om, Care a descoperit oamenilor Legea lui Dumnezeu şi Care a proclamat dragostea ca fiind valoare supremă şi Care prin exemplul Său a însufleţit milioane de urmaşi să slujească dezinteresat şi cu toată dăruirea, semenilor. În persoana Pruncului Născut S-a arătat nouă tuturor Dumnezeu, Zidi­torul a toate. „Dumnezeu a devenit om, ca omul să devină dumnezeu ”, – zice Sfîntul Ierarh Atanasie cel Mare.

„Taina minunată”, care acum se săvîrşeşte, este taina Întrupării lui Dumnezeu, în care Dumnezeu Cel necuprins şi Cel nepătruns se face asemenea nouă. El luminează lumea pămîntească, materialnică şi creată, cu lumina dumnezeieştii cunoştinţe.

Fiecare dintre noi este chemat să primească şi să mărturisească taina celei mai profunde uniri a lui Dumnezeu cu neamul omenesc, dar şi s-o realizeze în viaţa sa. Ca Dumnezeu Atotputernic, ca împărat al cerului şi al pămîntului, Hristos Domnul ar fi putut, prin puterea Sa dumnezeiască, să schimbe legile, instinctele, sentimentele şi gîndurile oamenilor, dar El nu face acest lucru, pentru că aşteaptă de la fiecare dintre noi un răspuns liber şi creativ la dumnezeiasca Sa dragoste.

„Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încît pe Fiul Sau Cel Unul-Născut L-a dat…” (Ioan III, 16). Acest adevăr şi fapt istoric este urmarea proniatoare a dragostei lui Dumnezeu faţă de lume. Şi după cum atunci oamenii au avut o atitudine diferită faţă de naşterea Mîntuitorului, aşa şi acum – unii aduc Celui Născut darul inimii lor şi într-o cutremurătoare şi fericită uimire contemplă în El pe Dumnezeu şi se împărtăşesc de tainica îndumnezeire, iar alţii, stăpîniţi de propriile temeri şi supărări, izgonesc pe Mîntuitorul din viaţa lor.

Şi acum în întreaga lume se varsă sîngele multor oameni nevinovaţi, după cum şi atunci s-a vărsat sîngele pruncilor din Betleem, ucişi de către Irod. Şi acum sînt mulţi oameni izgoniţi şi refugiaţi, după cum au fost Dreptul Iosif împreună cu Fecioara Maria şi Pruncul Iisus. Astăzi se vorbeşte mult despre libertatea omului… Intr-adevăr, omul are libertate de a face şi bine, şi rău. Hristos Mîntuitorul a venit în lume pentru a ne învăţa să folosim libertatea cu înţelepciune.

Omule, dacă vrei să cunoşti legile care te conduc la viaţă, deschide Sfînta Evanghelie, toate sînt scrise acolo. Citeşte-le şi străduie-te să-ţi zideşti viaţa pe temelia lor, astfel vei fi purtătorul adevăratei fericiri. Iar dacă pentru viaţa ta evlavioasă, pentru devotamentul tău faţă de Sfînta Evanghelie şi faţă de Ortodoxie cineva te va urî şi te va batjocori, te va insulta şi te va prigoni, nu te supăra pe el, ci rabdă şi iubeşte-i pe toţi. Ţine minte, că drumul vieţii se așterne cu răbdare şi cu dragoste, şi cine face aşa, acela trăieşte pe pămînt viaţă cerească. Să nu ne mîndrim că sîntem ortodocşi, dimpotrivă, să ne smerim că sîntem ortodocşi. Ortodoxia se naşte şi se păstrează în smerenie.

Să-I mulţumim cu smerenie Mîntuitorului nostru pentru faptul că El, fiind Fiul lui Dum­nezeu, din iubirea Sa faţă de noi, păcătoşii, S-a făcut Fiu al Omului; pentru că El, aşa cum spune Sfîntul Ierarh Chirii al Ierusalimului – „a luat asupra Sa cele mai rele, ca să ne dăruiască nouă cele mai bune”. Fiul lui Dumnezeu a luat asupra Sa firea omenească şi a devenit ceea ce nu era – pentru a ne face pe noi ceea ce ar trebui să fim.

Să ne rugăm stăruitor Dumnezeiescului Prunc, Domnului Iisus Hristos, Celui Născut din Preacurata Fecioară, ca El să fie milostiv cu noi şi în anul 2018, să ne întărească în răbdare şi în nădejde spre ajutorul Său cel ceresc!

Vă felicit din toată inima cu prilejul marii şi mîntuitoarei sărbători a Naşterii după trup a Domnului Dumnezeului şi Mîntuitorului nostru Iisus Hristos. Fie ca Nou-Născutul Prunc Dumnezeiesc să reînnoiască şi inimile noastre, ca ele să se facă sălaş al Celui Neîncăput, aşa cum L-a încăput cîndva ieslea din vechiul Betleem!

† NICODIM

EPISCOP DE EDINEŢ ŞI BRICENI

Naşterea Domnului

2017/2018

or. Edinet

 

 

Share:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Buzz
  • В закладки Google
  • Добавить ВКонтакте заметку об этой странице
  • Мой Мир
  • LiveJournal
  • MySpace
  • Одноклассники
  • Digg
  • PDF
  • email
  • Add to favorites
  • RSS
  • Print

Comments are closed.